It still hurts...

Mergeam prin padurea deasa, incercand sa`mi gasesc linistea dupa plecarea ta…dar nimic. Cand ai plecat ai luat totul. Trista, dupa o zi grea, mergeam in negrul padurii, pana cand am dat de locul acela…locul nostru…locul in care am petrecut atatea aventuri, locul in care ne`am spus cele mai adanci secrete, locul in care veneam ca sa povestim, sa plangem si sa radem. Am cazut in genunghi, si un val dulce si puternic de amintiri m`a cuprins. M`am intins pe iarba moale, in locul in care mi`ai spus prima oara ca ma iubesti si atunci ochii mi s`au umplut de lacrimi. Imi aminteam cand stateam singuri iar razele calde ale soarelui si stralucirea pielii tale erau singurele lucruri care incalzeau sufletul meu, imi aminteam de zambetul tau magic care mereu facea ca orice sa para mai bun…mai frumos. Cum stateam amandoi, la umbra copacilor, primul nostru sarut, prima mangaiere, primul TE IUBESC. Toate s`au dus, iar eu stau acum , cu amintirile tale devenind din ce in ce mai dureroase pentru inima mea fragila. Cand ma gandesc la tine simt ca o gaura in suflet, cu marginile sangerande,care nu cred ca se va vindeca vreodata. Imi treceau ultimele tale cuvinte prin gand, ceea ce a facut golul din sufletul meu mai mare. M`ai lasat aici, ca pe un obiect de care nu mai ai nevoie, ca pe o carpa! Stau scufundata in abisul meu negru de amintiri, lacrimile curgand siroaie pe fata mea. Simteam deja ca nu mai pot. Cu mintea involvurata , cu sufletul gol si fata umeda, am adormit pe iarba calda. Si in vise ma chinuiau amintirile tale. M`am trezit repede cand am simtit o picatura de apa rece pe fata. Ploua! M`am ridicat, ca un zombie fara suflet, ca o entitate care nu mai are nici un rost pe lume, si m`an chinuit sa`mi aduc aminte drumul pana acasa. Inca ma chinui , TU !